Masajul terapeutic

Practicat din vechime, din vremuri nedefinite, masajul  se aplica fara o metodologie  bine definita, dar cu efecte benefice recunoscute si apreciate. Numeroase documente din istoria Egiptului antic si despre medicina traditionala chineza atesta ca masajul era folosit in scopuri medicale de peste trei mii de ani.

De a lungul timpului, diverse natiuni si scoli fundamenteaza si raspandesc  tehnicile masajului manual medical si sportiv.

In prezent, masajul  manual reprezinta parte importanta in tratamentul de recuperare sau in medicina de preventie.

Definim masajul manual ca fiind ansamblul de manevre ce realizează o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acțiuni manuale efectuate în scop fiziologic sau curativo-profilactic. Masajul manual are avantajul ca mana omului dispune de multiple posibilitati de adaptare si perfectionare a miscarilor in functie de obiectivele, suprafata corporala si tesuturile anatomice vizate. Se compune din mai multe manevre fundamentale si secundare de masaj. Aceste manevre si succesiunea lor se aleg in functie de regiune, patologie si scopul urmarit. Cele mai cunoscute si practicate tipuri de masaj sunt: masajul sedativ-de relaxare, masajul decontracturant de asuplizare, masajul trofic, masajul tonizant, masajul de drenaj, masajul reflex.

Masajul se adreseaza si se adapteaza diferitelor regiuni corporale: trunchi cu regiune dorsala, peretele toracic, regiune abdominala; membre superioare si inferioare pe segmente sau pe toata lungimea lor, cap, regiune cervicala posterioara(ceafa), regiune faciala.
Din punct de vedere al substratului de interes se aplica manevre de masaj pentru tegument, tesut conjunctiv, tesut muscular, periostal, pe structuri articulare si periarticulare, aparat vascular.

Astfel , masajul manual executat de personal specializat, are efecte terapeutice directe si indirecte- reflexe. Dintre acestea enumeram efectele:

• antialgice, calmante;
• sedative, relaxante;
• vasculoactive, antiedematoase de imbunatatire a circulatiei sanguine si limfatice
• de pregătire a țesuturilor moi ameliorand tonusul , elasticitatea, supletea si rezistenta tesuturilor superficiale si profunde;
• decontracturante;
• miotonizante;
• efecte viscerale profunde, antispastice (evacuarea colonului, deblocare bronșică).