Magnetoterapia - terapia cu camp magnetic

Magnetoterapia (terapia cu camp magnetic) este o metoda de tratament a unor afectiuni inflamatorii si de reducere a durerii asociate, prin actiunea unui camp magnetic pulsatil sau static asupra diferitelor parti ale corpului. Campurile electromagnetice sunt generate de curenti de joasa frecventa (50 sau 100 Hz).

Magnetii penetreaza tesuturile in adancime creand un camp magnetic care permite imbunatatirea functiei sistemului imunitar si a capacitatilor de vindecare a organismului. Intre beneficiile magnetoterapiei putem enumera: scaderea inflamatiei articulare si periarticulare, scaderea contracturilor musculare, ameliorarea durerilor, cresterea mobilitatii articulare, imbunatatirea permeabilitatii celulare si vasculare, activarea circulatiei sanguine, cresterea rezistentei la stimulul algic.

Magnetoterapia poate fi aplicata in forma continua, avand un efect sedativ, sau in forma intrerupta, ritmic ori fara niciun ritm, avand un efect de stimulare generala.

Ultimele descoperiri in materie de raspuns fiziologic al organismului la campul electromagnetic explica o serie de efecte ale magnetoterapiei:

• efectul analgezic

Efectul analgezic al magnetoterapiei este explicat prin secretia crescuta de opioizi endogeni produsi de efectul de miorelaxare, antiinflamator si de reducere a edemelor si poate avea, de asemenea, un impact asupra inhibitiei presinaptice a semnalelor nociceptorilor la nivelul coarnelor medulare dorsale. Efectul analgezic al magnetoterapiei se aplica in toate starile dureroase ale muschilor, precum si in etiologia articulara.

Tratamentul trebuie sa fie combinat cu farmacoterapie, tratament manual si terapie de relaxare, cel putin in stadiul initial.

• efectul antiinflamator

Efectul antiinflamator este indus de fagocitoza crescuta a neutrofilelor si de productia crescuta de superoxid. Acest mecanism explica actiunea initial controversata a campului magnetic in inflamatiile sterile, in inflamatiile induse din punct de vedere microbial si in deteriorarea temporara a starilor reumatice la primele doua sau trei expuneri, cand simptomele inflamatorii sunt intensificate prin cresterea productiei de superoxid.

• efectul trofic

Campul magnetic accelereaza insanatosirea scheletului si a tesuturilor moi. Acesta este produs de o mai buna circulatie a sangelui in zona expusa si prin iritarea membranelor citoplasmatice. Aceasta activeaza lantul metabolic, al carui punct-cheie este schimbarea raportului cAMP/cGMP. Accelerarea vindecarii, in special a scheletului, este descrisa in detaliu in literatura (Chvojka, 1993, 2000).

• efectul de miorelaxare si spasmolitic

O circulatie a sangelui marita in zona imbunatateste spalarea metabolitilor acizi care produc iritatie dureroasa. In muschii expusi campului magnetic exista, de asemenea, o activitate crescuta a LDH (dehidrogenarea lactata) si un reflux al ionilor Ca2+ din celulele muschilor.

• efectul de vasodilatatie

Acest efect este produs de refluxul de ioni de Ca2+ care produce relaxarea tonusului musculaturii vasculare si a sfincterelor precapilare. Nervul vag este, de asemenea, direct influentat de activitatea metabolica marita a celulelor in zona expusa ceea ce duce la un numar crescut de prostacicline.

• efectul de reducere a edemelor

Acest rezultat vine ca urmare a efectului antiinflamator al magnetului si a unei circulatii imbunatatite a sangelui.

• Afectiuni reumatismale – reumatism cronic degenerativ (poliartroze, spondiloze, gonartroza sau coxartroza), reumatism abarticular (tendinite, tenosinovite, bursite, miozite, fibrozite), reumatism inflamator cronic (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, sindromul Reiter, artropatia psoriazica, artropatiile enteropatice)
• Sechele posttraumatice – plagi, contuzii, hematoame musculare, entorse, stari dupa rupturi musculotendionoase, sechele postfracturi membre, consolidarea fracturilor
• Afectiuni neuropsihice – nevroze si distonii neurovegetative, afectiuni organice ale sistemului nervos (sindrom spastic, hemiplegii, Parkinson, paraplegii, sindroame excitomotoare, infirmitate motorie)
• Afectiuni cardiovasculare – bolile vasculare periferice functionale (sindrom Raynaud, acrocianoza), bolile vasculare periferice organice (trombangeita obliteranta, arteroscleroza obliteranta si arteriopatia), ateroscleroza cerebrala, hipertensiune arteriala
• Afectiuni respiratorii – astmul bronsic, bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita spastica, astmul nevrotic
• Afectiuni digestive – ulcer gastroduodenal, gastrite cronice, enterocolopatia cronica nespecifica, sindrom de colon iritabil, dischinezii biliare
• Afectiuni endocrine – diabet zaharat insulin-independent
• Afectiuni ginecologice – dismenoree functionala, tulburari menstruale functionale (hipermenoreea, menometroragia functionala, hipo sau oligomenoreea), metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice nespecifice, tulburari de menopauza si perimenopauza.