Magnetoterapia (terapia cu câmp magnetic) este o metodă de tratament a unor afecțiuni inflamatorii și de reducere a durerii asociate, prin acțiunea unui câmp magnetic pulsatil sau static asupra diferitelor părți ale corpului. Câmpurile electromagnetice sunt generate de curenți de joasă frecvență (50 sau 100 Hz).
Cum funcționează magnetoterapia?
Magneții penetrează țesuturile în adâncime creând un câmp magnetic care permite îmbunătățirea funcției sistemului imunitar și a capacităților de vindecare a organismului. Între beneficiile magnetoterapiei putem enumera: scăderea inflamației articulare și periarticulare, scăderea contracturilor musculare, ameliorarea durerilor, creșterea mobilității articulare, îmbunătățirea permeabilității celulare și vasculare, activarea circulației sanguine, creșterea rezistenței la stimulul algic.
Magnetoterapia poate fi aplicată în forma continuă, având un efect sedativ, sau în forma întreruptă, ritmic ori fără niciun ritm, având un efect de stimulare generală.
Beneficiile magnetoterapiei
Ultimele descoperiri în materie de răspuns fiziologic al organismului la câmpul electromagnetic explică o serie de efecte ale magnetoterapiei:
- efectul analgezic
Efectul analgezic al magnetoterapiei este explicat prin secreția crescută de opioizi endogeni produși de efectul de miorelaxare, antiinflamator și de reducere a edemelor și poate avea, de asemenea, un impact asupra inhibiției presinaptice a semnalelor nociceptorilor la nivelul coarnelor medulare dorsale. Efectul analgezic al magnetoterapiei se aplică în toate stările dureroase ale mușchilor, precum și în etiologia articulară.
Tratamentul trebuie să fie combinat cu farmacoterapie, tratament manual și terapie de relaxare, cel puțin în stadiul inițial.
- efectul antiinflamator
Efectul antiinflamator este indus de fagocitoza crescută a neutrofilelor și de producția crescută de superoxid. Acest mecanism explică acțiunea inițial controversată a câmpului magnetic în inflamațiile sterile, în inflamațiile induse din punct de vedere microbian și în deteriorarea temporară a stărilor reumatice la primele două sau trei expuneri, când simptomele inflamatorii sunt intensificate prin creșterea producției de superoxid. - efectul trofic
Câmpul magnetic accelerează însănătoșirea scheletului și a țesuturilor moi. Acesta este produs de o mai bună circulație a sângelui în zona expusă și prin iritarea membranelor citoplasmatice. Aceasta activează lanțul metabolic, al cărui punct-cheie este schimbarea raportului cAMP/cGMP. Accelerarea vindecării, în special a scheletului, este descrisă în detaliu în literatura (Chvojka, 1993, 2000). - efectul de miorelaxare și spasmolitic
O circulație a sângelui mărită în zonă îmbunătățește spălarea metaboliților acizi care produc iritație dureroasă. În mușchii expuși câmpului magnetic există, de asemenea, o activitate crescută a LDH (dehidrogenarea lactică) și un reflux al ionilor Ca2+ din celulele mușchilor. - efectul de vasodilatație
Acest efect este produs de refluxul de ioni de Ca2+ care produce relaxarea tonusului musculaturii vasculare și a sfincterelor precapilare. Nervul vag este, de asemenea, direct influențat de activitatea metabolică mărită a celulelor în zona expusă, ceea ce duce la un număr crescut de prostacicline. - efectul de reducere a edemelor
Acest rezultat vine ca urmare a efectului antiinflamator al magnetului și a unei circulații îmbunătățite a sângelui.
Patologii abordate în tratamente
-
Afecțiuni reumatismale – reumatism cronic degenerativ (poliartroze, spondiloze, gonartroză sau coxartroză), reumatism abarticular (tendinite, tenosinovite, bursite, miozite, fibrozite), reumatism inflamator cronic (poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, sindromul Reiter, artropatia psoriazică, artropatiile enteropatice)
-
Sechele posttraumatice – plăgi, contuzii, hematoame musculare, entorse, stări după rupturi musculotendinoase, sechele postfracturi ale membrelor, consolidarea fracturilor
-
Afecțiuni neuropsihice – nevroze și distonii neurovegetative, afecțiuni organice ale sistemului nervos (sindrom spastic, hemiplegii, Parkinson, paraplegii, sindroame excitomotoare, infirmitate motorie)
-
Afecțiuni cardiovasculare – bolile vasculare periferice funcționale (sindrom Raynaud, acrocianoză), bolile vasculare periferice organice (trombangeită obliterantă, arteroscleroză obliterantă și arteriopatie), ateroscleroză cerebrală, hipertensiune arterială
-
Afecțiuni respiratorii – astm bronșic, bronșită cronică astmatiformă, traheobronșită spastică, astm nevrotic
-
Afecțiuni digestive – ulcer gastroduodenal, gastrite cronice, enterocolopatie cronică nespecifică, sindrom de colon iritabil, diskinezii biliare
-
Afecțiuni endocrine – diabet zaharat insulin-independent
-
Afecțiuni ginecologice – dismenoree funcțională, tulburări menstruale funcționale (hipermenoree, menometroragie funcțională, hipo sau oligomenoree), metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice nespecifice, tulburări de menopauză și perimenopauză
